Republica Moldova nu dispune, în prezent, de un instrument național care să evalueze nivelul de alfabetizare informațională și media al populației. În lipsa unor date sistematice și comparabile, impactul inițiativelor existente rămâne dificil de evaluat, iar politicile publice din domeniul educației media și al rezilienței informaționale sunt fragmentate, atrag atenția mai mulți experți.
Deși în ultimii ani au fost lansate numeroase proiecte de educație media de către organizații ale societății civile, instituții media sau actori internaționali, acestea nu sunt integrate într-un cadru unitar de monitorizare și evaluare la nivel național. Sociologa Tatiana Cojocari subliniază că alfabetizarea media presupune un efort colectiv și coordonat, care nu poate fi lăsat exclusiv în sarcina ONG-urilor sau a redacțiilor.
„Educația media presupune un efort coordonat din partea tuturor actorilor cheie din societate, inclusiv instituțiilor media și organizațiilor non-guvernamentale. Cu toate acestea, ca acest efort să aibă impact și continuitate pe termen lung, să nu fie fragmentat și limitat de resurse sporadice, acesta trebuie să fie ghidat de către instituțiile publice, în special cele care au ca atribuții principale în sectorul mass-media”, explică Tatiana Cojocari pentru Mediacritica.
Potrivit specialistei, rolul statului ar trebui să fie unul de coordonare și orientare strategică, nu de substituire a inițiativelor existente. În acest sens, ea indică mai multe instituții care ar putea avea un rol central în măsurarea alfabetizării informaționale. „Consiliul Audiovizualului ar putea coordona și ghida toate inițiativele care vizează educația media în parteneriat cu Ministerul Educației. Pe când Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării ar putea coordona inițiativele de reziliență informațională în parteneriat cu instituțiile de mai sus și Ministerul Culturii”, afirmă Tatiana Cojocari.
Ea consideră necesară și instituirea unui mecanism permanent de monitorizare, care să includă mai mulți actori relevanți. „Crearea unui grup de lucru pentru monitorizarea inițiativelor de educație media și reziliență informațională, cu reprezentanți ai instituțiilor publice cheie, ai societății civile și ai mediului academic, ar spori eficiența măsurilor și ar contribui la politici adaptate nevoilor cetățenilor”, spune sociologul.
CONȘTIENTIZAREA DEZINFORMĂRII NU SCHIMBĂ AUTOMAT COMPORTAMENTE
Cercetările sociologice arată că simpla conștientizare a existenței dezinformării nu duce automat la un consum informațional mai responsabil. „Studiile recente indică faptul că, deși societatea are un grad ridicat de conștientizare a prezenței dezinformării, anume în mediul online și pe rețelele de socializare, această conștientizare nu contribuie la modificarea consumului informațional sau la descreșterea utilizării platformelor social media”, precizează Tatiana Cojocari.
În plus, o parte semnificativă a populației nu înțelege ce presupune alfabetizarea media și nu îi percepe utilitatea practică. „O pondere consistentă dintre cetățenii Republicii Moldova nu înțeleg ce presupune alfabetizarea media și nu percep relevanța acesteia. Politicile de educație media trebuie să fie corelate cu nevoile directe ale cetățenilor și explicate pe înțelesul lor”, subliniază sociologa.
În opinia sa, alfabetizarea media trebuie integrată în politicile educaționale generale. „Alfabetizarea media este mână în mână cu gândirea critică. Ministerul Educației și Ministerul Culturii trebuie să includă componenta educației media în programele și obiectivele sale naționale. Evaluarea gradului de educație media nu poate fi separată de nivelul de educație în general”, afirmă Tatiana Cojocari.
FĂRĂ MONOPOL, DAR CU O ARHITECTURĂ COMUNĂ
O abordare similară este susținută și de președinta Consiliului Audiovizualului, Liliana Vițu, care consideră că măsurarea gândirii critice și a rezilienței informaționale nu ar trebui concentrată într-o singură instituție. „Nu știu dacă ar trebui neapărat să existe un monopol. Eu aș vedea că e mai important să existe o rețea în care toate lucrurile astea să fie coordonate, ca să nu existe dublări și să nu ne pomenim că avem trei studii, mai mulți care spun și mai puțini care fac”, a declarat Liliana Vițu la Podcast cuMINTE.
Președinta CA atrage atenția și asupra schimbărilor din consumul media, în special asupra încrederii crescute în influencerii din mediul online. „Oamenii au încredere în influenceri, care nu au semnat un cod, nu le pasă neapărat cât de etici sunt dacă îți spun că pentru acest produs au fost plătiți. Este pentru că ei scrollează de dimineață până seara sau pentru această impresie de proximitate? Lucrurile astea e bine să fie măsurate. Important e să se facă”, subliniază ea.
REZILIENȚA INFORMAȚIONALĂ, LEGATĂ DE COEZIUNEA SOCIALĂ
Din perspectiva securității informaționale, directoarea Centrului pentru comunicare strategică și contracararea dezinformării, Ana Revenco, leagă alfabetizarea media de capacitatea societății de a face față manipulării și polarizării. „Când anxietatea în societate este foarte înaltă, aceste încercări de manipulare își dau rodul. Rezultatul este că coeziunea socială și consensul național nu înregistrează o stabilitate”, a declarat Ana Revenco la Forumul Mass-Media, desfășurat la Chișinău la începutul lunii decembrie.
Ea avertizează asupra riscului simplificării excesive a realităților sociale: „Cât de corect este să împărțim întregul trib în alb și negru, fără a vedea nuanțele, temele, îngrijorările și aspirațiile? În momentul în care mergem pe aceeași linie, vom face jocul celor care vor să adâncească această diviziune”, spune directoarea Centrului.
Potrivit Anei Revenco, coeziunea socială este un indicator esențial al rezilienței unei societăți. „Nu este un moft academic să vorbim despre coeziune. Cine face această coeziune? Noi toți, pentru că noi toți suntem parte a aceleiași societăți, noi avem instrumentul cu care comunicăm celeilalte părți, noi contribuim prin informație în câmpul informațional, câmpul comunicării este și câmpul de luptă prin care ne luăm informațiile, ne construim înțelesurile. Ea nu se construiește de la sine, niciodată, nici măcar după un eșec și nici măcar după o victorie. Ea este construită pe 3 nivele. În afara de faptul că politicul intervine primul, merge apoi componenta socială, dar este și nivelul mass-media. Cum de abordat subiectele foarte dificile, complexe fără a marginaliza, a demoniza, a eticheta cu extremism”, subliniază Ana Revenco.
Potrivit ei, fără date clare despre reacțiile publicului, eficiența politicilor rămâne dificil de evaluat: „Cum măsurăm eficiența? Nu o măsurăm în câte investigații am făcut, discursuri, parteneriate. Este mult mai important să înțelegem cum a reacționat publicul la ceea ce noi facem”.
