Odată ce o persoană a transmis un cod, a oferit acces la un cont sau a realizat o operațiune financiară la solicitarea unui escroc, timpul devine esențial. În cazul fraudelor bancare, primele acțiuni pot face diferența între limitarea pagubei și pierderea definitivă a banilor. În același timp, responsabilitatea pentru securitatea digitală nu poate să revină exclusiv utilizatorilor. Băncile, operatorii de telefonie, autoritățile și instituțiile publice au un rol important în prevenirea și limitarea acestor fraude. Despre ce trebuie să facă o persoană după ce își dă seama că a fost victima unei escrocherii, dar și despre măsurile pe care instituțiile le pot lua pentru a preveni astfel de situații, a vorbit Dinu Țurcanu, expert în securitate cibernetică și prorector pentru transformare digitală al Universității Tehnice a Moldovei, în cadrul ediției din luna septembrie a Podcastului cuMINTE.
Potrivit invitatului, dacă o persoană suspectează că a oferit unui atacator un cod sau alte date care îi pot permite accesul la conturi, primul pas, în cazul fraudelor din domeniul financiar-bancar, este contactarea imediată a băncii. „Primul lucru este să telefonăm la acea bancă”, recomandă Dinu Țurcanu. Expertul amintește că numărul de contact al instituției poate fi găsit pe versoul cardului sau pe pagina oficială a băncii.
Persoana trebuie să informeze banca despre situație și să solicite blocarea cardului sau a conturilor, pentru a preveni efectuarea unor tranzacții suplimentare. În același timp, nu este recomandat ca utilizatorul să apeleze numărul de telefon de pe care a fost contactat de presupusul escroc. Potrivit expertului, atacatorii pot falsifica numărul afișat pe telefon, astfel încât acesta să pară a fi din Republica Moldova.
Dacă este vorba despre o fraudă financiară, notificarea băncii trebuie să fie o prioritate. Dinu Țurcanu explică faptul că simpla sesizare a autorităților nu înseamnă că accesul la bani sau la cont va fi restabilit imediat. Odată transferați, banii pot trece rapid prin mai multe conturi și pot ajunge în afara țării. Într-un asemenea caz, identificarea traseului banilor și recuperarea acestora devin mult mai complicate.
Expertul a relatat despre situații în care sumele transferate de victime au ajuns succesiv la mai multe persoane și au fost ulterior retrase fizic. Chiar dacă autoritățile pot deschide investigații, acest lucru nu înseamnă automat că banii vor putea fi recuperați.
De aceea, Dinu Țurcanu recomandă ca oamenii să nu acționeze impulsiv atunci când primesc solicitări neașteptate de a transfera bani sau de a efectua anumite operațiuni. „Când încerci să faci o acțiune, totuși, pune-te pe gânduri, mai întreabă persoanele apropiate dacă nu cunoști. Deci, nu lua decizii singur”, spune expertul.
BĂNCILE POT IDENTIFICA COMPORTAMENTE NEOBIȘNUITE
Prevenirea fraudelor nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe capacitatea cetățeanului de a identifica o tentativă de înșelătorie. Potrivit lui Dinu Țurcanu, instituțiile financiare pot identifica anumite comportamente neobișnuite și pot interveni înainte ca tranzacția să producă efecte.
Expertul oferă exemplul unei persoane care nu a efectuat aproape deloc operațiuni bancare într-o perioadă îndelungată, iar apoi, într-un interval scurt, face un transfer, contractează un credit și transferă banii către o altă persoană. Chiar dacă operațiunile sunt autorizate prin aplicația bancară, succesiunea lor poate constitui un comportament atipic.
„Instituția financiar-bancară vede un comportament anomalic”, explică expertul, sugerând că într-o astfel de situație tranzacția ar putea fi oprită temporar, iar clientul contactat pentru verificări suplimentare. În opinia sa, protecția consumatorului trebuie să presupună și mecanisme prin care instituțiile să poată identifica astfel de situații, nu doar responsabilizarea utilizatorului.
PREVENȚIA TREBUIE SĂ ÎNCEAPĂ ÎNAINTEA FRAUDEI
Dinu Țurcanu consideră că una dintre cele mai importante direcții în combaterea escrocheriilor digitale este prevenția. Aceasta presupune atât educarea populației, cât și dezvoltarea unor mecanisme de protecție în interiorul instituțiilor. „Cea mai bună soluție de apărare este prevenția”, afirmă expertul, explicând că statul trebuie să lucreze nu doar după producerea unui incident, ci și înainte ca acesta să se întâmple.
În acest sens, instituțiile ar trebui să analizeze scenariile prin care serviciile lor pot fi exploatate și să introducă mecanisme care să reducă riscul ca un atac să afecteze utilizatorii. Pe măsură ce serviciile publice sunt digitalizate, este necesar ca și măsurile de protecție să evolueze. Expertul atrage atenția asupra riscului ca digitalizarea rapidă a serviciilor să creeze dependențe pe care instituțiile nu sunt pregătite să le gestioneze în cazul unui incident de securitate.
SECURITATEA NUMĂRULUI DE TELEFON CONTEAZĂ
O altă componentă a securității digitale ține de numărul de telefon și de cartela SIM: utilizatorii trebuie să acorde mai multă atenție securizării acesteia, mai ales într-un context în care telefonul mobil este legat de numeroase conturi și servicii.
Dinu Țurcanu atrage atenția asupra faptului că mulți utilizatori păstrează codurile PIN prestabilite ale cartelelor SIM sau dezactivează solicitarea PIN-ului la repornirea telefonului. În opinia sa, astfel de practici arată lipsa unor reguli elementare de securitate digitală. Expertul compară protejarea identității digitale cu securizarea unei locuințe: dacă toate „încuietorile” sunt lăsate vulnerabile, atacatorul are mai puține obstacole de depășit.
În același timp, el consideră că operatorii de telefonie și autoritățile au un rol în reducerea riscurilor, fiind relevante inclusiv creșterea trasabilității numerelor de telefon și măsurile referitoare la cartelele preplătite.
ALFABETIZAREA DIGITALĂ POATE FI FĂCUTĂ ȘI ÎN COMUNITATE
Pentru adulți, care nu mai sunt integrați într-un sistem formal de educație, instruirea în domeniul securității cibernetice reprezintă o provocare. Dinu Țurcanu consideră că soluția poate fi găsită inclusiv la nivelul comunităților locale.
Una dintre practicile pe care le menționează este transformarea bibliotecilor din localități în spații de alfabetizare digitală, unde oamenii să poată primi informații despre utilizarea sigură a tehnologiilor și despre principalele riscuri din mediul online. O astfel de abordare ar putea fi eficientă mai ales în comunitățile mici, unde oamenii au un nivel mai mare de încredere în persoanele pe care le cunosc. Potrivit expertului, instruirea poate fi făcută inclusiv cu ajutorul unor persoane din comunitate, care au credibilitate în fața localnicilor.
În acest context, educația nu presupune neapărat cursuri complexe despre securitate informatică. Uneori, chiar și explicarea unor reguli simple și a unor situații concrete poate avea un impact important asupra comportamentului oamenilor.
SECURITATEA DIGITALĂ DEVINE O RESPONSABILITATE COMUNĂ
Protejarea utilizatorilor în mediul online presupune, astfel, acțiuni pe mai multe niveluri: cetățeanul trebuie să fie atent la operațiunile pe care le efectuează, instituțiile financiare trebuie să poată identifica tranzacțiile suspecte, operatorii trebuie să contribuie la securizarea comunicațiilor, iar statul trebuie să investească în prevenție și educație.
Pentru Dinu Țurcanu, securitatea cibernetică nu poate fi redusă la un set de reguli pe care trebuie să le respecte doar utilizatorul. Pe măsură ce serviciile publice, financiare și sociale se mută în mediul digital, protejarea acestora devine o responsabilitate care trebuie împărțită între cetățeni, instituții și autorități.
