Războiul cognitiv este o formă modernă de confruntare în care nu sunt atacate teritoriile, infrastructura sau armatele, ci mintea umană. Mai exact, felul în care oamenii gândesc, înțeleg realitatea, iau decizii și reacționează emoțional la informație.
Conform Raportului anual privind războiul cognitiv al NATO, publicat la finele anului trecut, războiul cognitiv este definit ca fiind „exploatarea deliberată a proceselor cognitive umane pentru a perturba, submina, influența sau modifica luarea deciziilor, prin alterarea comportamentului și a cogniției umane, folosind orice mijloace disponibile, inclusiv tehnologii avansate”. Pe scurt, „războiul cognitiv nu încearcă să ne ia libertatea cu forța, ci să ne facă să renunțăm singuri la ea, prin confuzie și neîncredere”.
În document se precizează că „războiul cognitiv merge dincolo de propaganda clasică sau de dezinformare. Dacă propaganda încearcă să convingă, războiul cognitiv urmărește să influențeze modul de gândire, nu doar conținutul gândirii. Ținta nu este o opinie anume, ci capacitatea oamenilor de a judeca lucid”.
În războiul cognitiv, informația este folosită ca instrument pentru a provoca confuzie, îndoială, teamă sau polarizare. Scopul nu este neapărat ca publicul să creadă o minciună, ci să ajungă în punctul în care nu mai știe ce este adevărat și ce nu. Când încrederea în surse, instituții sau presă se erodează, societatea devine mai vulnerabilă. Acest tip de război se desfășoară continuu, inclusiv pe timp de pace, mai ales prin mediul online cum ar fi rețelele sociale, platformele video, comentariile, influencerii sau conținutul aparent banal, dar încărcat emoțional.
În timp ce războiul informațional se concentrează pe mesaje (ce se spune, ce se ascunde, ce se falsifică), războiul cognitiv se concentrează pe efecte (ce simte omul, cum reacționează, ce decizii ia sau evită să ia).
Raportul NATO subliniază că, în acest tip de confruntare, emoțiile sunt la fel de importante ca faptele. Frica, furia, sentimentul de nedreptate sau neîncrederea sunt exploatate pentru a slăbi coeziunea socială și capacitatea de reacție a unei societăți.
În războiul cognitiv „nu există doar ținte militare. De regulă sunt vizați cetățenii obișnuiți, jurnaliștii și liderii de opinie, instituțiile publice, procesele democratice, inclusiv alegerile. Societățile democratice sunt considerate mai vulnerabile tocmai pentru că sunt deschise, pluraliste și bazate pe libertatea de exprimare. Aceste valori pot fi exploatate pentru a amplifica diviziunile și neîncrederea”, mai precizează experții NATO.
Iar tehnologia joacă un rol central. Inteligența artificială, algoritmii de recomandare și accesul la date personale permit mesaje foarte bine targetate, adaptate profilului psihologic al fiecărui utilizator. Deepfake-urile, conținutul manipulat sau scos din context pot face ca realitatea însăși să pară nesigură. Raportul NATO avertizează că, „atunci când oamenii nu mai pot distinge între real și fals, capacitatea lor de a lua decizii informate este afectată”.
Războiul cognitiv se manifestă zilnic în spațiul informațional în care trăim. Fiecare distribuire, fiecare reacție emoțională, fiecare sursă neverificată poate deveni parte dintr-un mecanism mai larg de influență. Iar mesajul raportului NATO se referă la faptul că cea mai bună apărare împotriva războiului cognitiv este conștientizarea. Gândirea critică, verificarea surselor și înțelegerea modului în care suntem influențați sunt esențiale pentru reziliența unei societăți democratice.
