Extremismul nu este doar un concept teoretic sau un cuvânt folosit excesiv în dezbateri publice. În Republica Moldova, noțiunea este definită inclusiv la nivel legislativ, prin Legea nr. 54 din 2003 privind combaterea activității extremiste. Totuși, dincolo de formulările juridice, fenomenul capătă forme concrete în discursuri publice, în campanii electorale și, uneori, prin acte de violență. La ediția din luna februarie a Podcastului cuMINTE, Tatiana Cojocari, doctor în sociologie, a explicat că extremismul presupune că „ideile, sunt anumite doctrine politice, care, de fapt, încurajează opiniile extreme”, însă nu se oprește la nivel declarativ.
În Legea nr. 54 din 2003 privind combaterea activității extremiste extremismul este definit ca fiind „atitudinea, doctrina unor curente politice, care, pe bază de teorii, idei sau opinii extreme, caută, prin măsuri violente sau radicale, să impună programul lor”.
Potrivit Tatianei Cojocari, nu orice opinie radicală echivalează cu extremismul. Diferența apare în momentul în care discursul se transformă în instigare la ură și în legitimarea violenței. „Nu este doar ideea – dacă avem opinii ceva mai extreme, care nu sunt în consens cu opiniile generale ale societății –, dar sunt acțiuni violente. Cheia extremismului este că îndeamnă și promovează acțiuni violente”, a subliniat ea. Un element central al extremismului este instigarea la ură, inclusiv pe criterii etnice sau religioase.
În opinia expertei, discursurile care etichetează un grup drept drept „negativ”, „rău” sau „care nu trebuie să existe” reprezintă un semnal de alarmă. În acest context, ea a invocat și retorica antimigrație, tot mai prezentă inclusiv la nivel european, că „ei vin să ne ia locurile de muncă”.
Un alt exemplu discutat în podcast vizează agresarea unui tânăr gay, ademenit printr-o aplicație de dating, bătut și abandonat. Tatiana Cojocari consideră că asemenea fapte nu pot fi desprinse de climatul discursiv anterior: „De la a avea anumite idei despre comunitatea LGBT (…) până la a-l bate, a planifica, practic, un atac – a fost o acțiune planificată”.
Ea a remarcat că presa nu a încadrat acest caz în categoria extremismului, deși, în opinia sa, există o legătură directă între discursul de ură și violență: „Discursul de ură, din păcate, foarte puțini dintre noi realizează că, la un moment dat, se va transforma în acțiuni violente”.
POLARIZARE, RADICALIZARE, EXTREMISM
Sociologa face o distincție clară între polarizare, radicalizare și extremism. „Polarizarea socială în sine nu este un fenomen negativ”, afirmă ea, explicând că pluralismul de opinii este firesc într-o democrație. Problema apare atunci când polarizarea evoluează spre radicalizare: „Situația începe să devină îngrijorătoare în momentul în care de la polarizare socială se ajunge la radicalizare (…) ca apoi să se ajungă la extremism”.
Un indicator relevant este percepția reciprocă a grupurilor ca „pericol”. „40% dintre cei care vorbesc limba română în Republica Moldova percep electoratul prorus ca fiind un pericol pentru țară”, a exemplificat Tatiana Cojocari. „În momentul în care există grupuri care se percep reciproc ca fiind pericole, avem un semnal că noi deja suntem radicalizați și ne întreptăm ușor-ușor către extremism. Și eu cred că asta este în mare parte «meritul» partidelor, pentru că, în lupta pentru putere, lor nu le pasă că noi ne vom urî reciproc și de fapt ne alimentează ura unora împotriva altora”, a precizat invitata.
Alte date invocate indică faptul că „circa 20% din toată populația Republicii Moldova consideră că este normal să nu existe pluralitate de opinii, că doar opinia lor este cea corectă”. Potrivit expertei, o asemenea atitudine blochează dialogul și favorizează extremele.
„DUȘMANUL INTERN”, O CONSTRUCȚIE POLITICĂ
Un capitol aparte îl constituie fabricarea „dușmanului intern” în campaniile electorale. Tatiana Cojocari a enumerat mai multe exemple de narative recurente: comunitatea LGBT, refugiații („Vin 30.000 de sirieni”), Uniunea Europeană sau anumite instituții religioase.
„Pe de o parte, avem comunitatea LGBT, care vrea să distrugă Republica Moldova. (…) Pe de altă parte, mai avem refugiații, sirienii (…) Un alt dușman este Uniunea Europeană pentru că ne impune reguli. Și nu contează că aceste reguli sunt benefice pentru noi, nu?”, a explicat ea, precizând că aceste exemple sunt citate din discursuri care dezinformează.
Potrivit Tatianei Cojocari, astfel de teme sunt alimentate deliberat. „Politicienii ne alimentează un discurs, noi îl preluăm, îl folosim în retorica zilnică și actorii internaționali, care au un interes în Republica Moldova, aplaudă și se bucură de acest lucru. Aceste teme sunt hrănite cu acest dușman intern”, a conchis invitata.
