Cazul celor doi adolescenți loviți pe o trecere de pietoni la Strășeni, la 2 februarie, accident în urma căruia unul dintre ei și-a pierdut viața, a fost abordat într-o ediție a emisiunii „Amprente”, difuzată de TV8 și publicată ulterior și pe canalul de YouTube al postului. Unele secvențe aduc în prim-plan suferința și vulnerabilitatea familiei vizate de tragedie și includ detalii care nu răspund necesității de informare a publicului, accentuând, în schimb, încărcătura emoțională a reportajului.
Emisiunea debutează cu imagini de la mormântul adolescentului decedat, unde mama acestuia vorbește cu fiul său într-un dialog imaginar. Materialul include apoi interviuri cu mama băiatului și cu mama fetei care a supraviețuit accidentului. Sunt prezentate și imagini de la ședința de judecată, în care inculpatul își recunoaște vina (fără a exista o decizie a instanței pe marginea cazului, deocamdată). Mama adolescentului decedat îl întreabă dacă îi pare rău pentru cele întâmplate. Aceeași întrebare este reluată și de reportera TV8: „Vă pare rău?”, „Ce ați simțit în acel moment?”.
În debutul emisiunii, prezentatoarea afirmă că, prin această ediție, își propune să afle „cum este gestionat acest caz de autorități și ce schimbări sunt necesare în infrastructură, în aplicarea legii și în responsabilizarea instituțiilor, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete”. Chiar dacă securitatea pietonilor este un subiect de interes public, care trebuie abordat de mass-media, răspunsul la aceste întrebări poate fi oferit de jurnaliști fără a scoate în prim-plan vulnerabilitatea unor victime și a familiilor acestora.
Codul deontologic conține o serie de prevederi cu se referă la astfel de cazuri: „Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată de la persoane în stare de șoc sau persoane neajutorate, asigurându-se că publicarea informației nu va leza drepturile acelor persoane și va încerca să anticipeze eventualele efecte negative asupra lor. (…) Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată despre crime, dezastre naturale, accidente și alte cazuri similare în care cineva suferă prejudicii de orice gen, asigurându-se de fiecare dată că publicarea unei atare informații nu va provoca noi suferințe celor prejudiciați sau nevinovați de cele întâmplate”.
De asemenea, „jurnalistul va respecta intimitatea persoanelor. (…) El/ea va manifesta o atenție deosebită față de persoanele vulnerabile pe care le intervievează”, prevede actul cu norme deontologice al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în timp ce Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova stipulează că „„furnizorii de servicii media sînt obligați să respecte legislația cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și dreptul la respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private”.
Iar Ghidul de stil cu norme etice sugerează: „Clişeul Cu cât ştirile sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine exprimă succint o fixaţie a unor mass-media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violenţă. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public: Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?”.
În context, și experta în comunicare Ludmila Andronic sublinia recent pentru Mediacritica despre pericolul în a face uz „de vulnerabilitatea părților afectate (familie, rude), uitând că, de fapt, prin interviurile sale, el [jurnalistul, n.r.] le produce o și mai mare durere, îi forțează să retrăiască momentele tragice”.
