De ce ajungem să credem că Republica Moldova își va pierde pământurile dacă aderă la Uniunea Europeană? De ce o afirmație repetată de mii de ori ajunge să fie percepută drept adevăr, chiar dacă nu este susținută de dovezi? Și de ce tindem să acceptăm opiniile majorității fără să le verificăm? Sunt câteva dintre mecanismele psihologice analizate de Ana Pujila în trei materiale realizate în cadrul concursului „Învățăm să filtrăm. Creăm conținut digital care inspiră încredere”, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), în parteneriat cu UNESCO. Mediacritica realizează un material amplu cu fiecare dintre cei șase câștigători ai concursului.
Materialele realizate de Ana Pujila („De ce crezi că ai dreptate chiar și când n-ai?”, „Toți spun asta, deci e adevărat” și „Ai mai auzit asta anterior, deci e adevărat”) abordează trei mecanisme distincte, dar care pot acționa împreună: confirmation bias (din engleză – prejudecata de confirmare, n.r.), efectul de turmă și iluzia adevărului.
Primul mecanism descrie tendința de a căuta, selecta și reține informațiile care ne confirmă convingerile, ignorând sau minimalizând argumentele care le contrazic. Al doilea explică de ce putem ajunge să acceptăm o afirmație doar pentru că este susținută de mai multe persoane sau pare să reflecte opinia majorității. Cel de-al treilea se referă la tendința de a considera o informație adevărată pentru simplul motiv că am întâlnit-o în repetate rânduri.
Autoarea conținutului a explicat pentru Mediacritica că aceste mecanisme sunt interdependente și pot fi exploatate în mediul online pentru a influența percepțiile publicului. „Le-am ales anume pe aceste trei tocmai datorită interdependenței lor și faptului că mă ciocnesc cu ele zi de zi în mediul online. Produsul este, de fapt, o transpunere materială a frustrării mele față de ignoranța manifestată de majoritatea oamenilor în mediul online. Concluzia la care am ajuns este că limitarea cunoștințelor provine din obișnuința de a adopta o conduită pasivă, conformistă, în acord cu consensul grupului majoritar și de a veni cu afirmații inductive și prejudecăți atunci când nu te-ai informat suficient asupra subiectului”, precizează Ana Pujila.
Un exemplu invocat de autoare este răspândirea unor afirmații false sau înșelătoare despre presupusele consecințe ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. O persoană poate întâlni o postare care susține că integrarea europeană ar duce la pierderea pământurilor sau la închiderea bisericilor, poate observa că aceasta are numeroase aprecieri și distribuiri, iar în comentarii poate găsi mai multe persoane care susțin aceeași idee. Repetarea mesajului și aparentul consens social pot crea impresia că afirmația este adevărată, mai ales dacă aceasta face apel la valori personale precum familia, religia, cultura și tradițiile. „Aceste trei mecanisme, de obicei, funcționează în colaborare, alterând percepția deja distorsionată a consumatorilor media”, subliniază autoarea.
PROVOCĂRI ÎN REALIZAREA MATERIALELOR
Una dintre provocările întâmpinate de Ana Pujila în realizarea materialelor a fost traducerea unor concepte din domeniul psihologiei într-un limbaj accesibil publicului larg, fără a le simplifica excesiv sau a le reduce la etichete. Pentru a face explicațiile mai ușor de înțeles și de reținut, autoarea a ales să reprezinte cele trei mecanisme prin personaje simbolice, într-un univers inspirat de jocurile video.
„Challenge-ul cel mai mare a fost traducerea lor dintr-un context tehnico-științific în unul cotidian, social și metamorfozarea limbajului de specialitate în unul ușor accesibil, pe înțelesul tuturor. Din acest motiv, am hotărât să aleg alegoria unor personaje reprezentative, simbolice, ca manifestări amuzante, stilizate ale acestor fenomene socio-psihologice, pentru a le ilustra într-un mod memorabil. Am luat și decizia de a le reprezenta într-un context de jocuri video, în care ele joacă rolul de «boss final», pe care trebuie să-l învingi prin acumularea unor capacități în urma experiențelor anterioare, formându-ți imunitatea la atacurile lui, ca un scut sau un antidot”, povestește Ana Pujila.
Tânăra spune că a acordat o atenție deosebită și modului în care sunt prezentate aceste comportamente, pentru a evita stigmatizarea persoanelor care cad în astfel de capcane cognitive.
„Pentru a nu umili oamenii care cad în asemenea capcane, întrucât fiecare dintre noi a fost pradă acestor «bug-uri», inclusiv eu, am utilizat știința, adică am adus fapte concrete, explicând că toate aceste reacții fac parte din instinctul uman de trib, din nevoia de a depinde de comunitate pentru a asigura supraviețuirea. Fiind vorba despre instincte, majoritatea oamenilor reacționează automat la aceste impulsuri, fără să ia o pauză. Dar chiar și instinctele înrădăcinate pot fi stăpânite prin neuroplasticitate și antrenament constant, prin exerciții de gândire critică”, explică ea.
În opinia creatoarei de conținut, scopul nu este să-i etichetăm drept limitați pe cei care acceptă informații false, ci să înțelegem mecanismele care ne influențează pe fiecare și să învățăm cum le putem contracara.
GÂNDIREA CRITICĂ ȘI ÎNDOIALA ECHILIBRATĂ
Un alt mesaj central al seriei este că gândirea critică presupune inclusiv capacitatea de a ne examina propriile opinii și de a căuta argumente care le-ar putea contrazice. Ana Pujila mărturisește că procesul de documentare și realizare a materialelor a ajutat-o să-și identifice propriile vulnerabilități în fața prejudecății de confirmare.
„Am înțeles că și eu fac unele gafe ce țin de confirmation bias și că aici nu e nimic rușinos. Datorită instruirii și experienței de a crea produsul, am recunoscut momentele în care pot cădea ușor pradă lui «DA-DA», mi-am observat reacțiile și am identificat exact fracțiunea de timp în care acest «DA-DA» este gata să preia controlul asupra creierului meu. După ce am învățat tehnicile și metodele deturnării creierului, am început să pun pauză exact în acel moment și să mă întreb: «Haide să pun pălăria opoziției și să găsesc argumente contrare»”, spune autoarea.
Ea afirmă că a început să citească integral sursele, nu doar fragmentele care îi confirmă opiniile, și să caute intenționat argumentele contrare.
„Acest exercițiu de conștientizare m-a făcut să citesc sursa în întregime, nu doar informațiile pe care le căutam, și să admit, în dezbateri cu oamenii, că adevărul este la mijloc și nu poate fi stăpânit integral nici de mine, nici de adversarul meu. Rolul nostru este să nu folosim părți dintr-un întreg în avantajul nostru, mai ales atunci când întregul oferă o altă idee, și să recunoaștem că, deși anumite tendințe există, nu putem afirma că adevărul este unilateral”, menționează Ana Pujila.
Autoarea atrage atenția și asupra importanței unei îndoieli echilibrate. A pune la îndoială o informație este util atunci când acest lucru ne determină să verificăm sursele și să căutăm dovezi, însă îndoiala dusă la extrem poate conduce la relativism și la incapacitatea de a recunoaște un adevăr susținut de argumente solide.
„Rolul îndoielii este pozitiv când o folosim constructiv: verificăm sursele, cercetăm, ne întrebăm cât de accesibil poate fi un material. Dar dacă ne îndoim în mod exagerat, îndoiala ne poate paraliza ulterior, determinându-ne să stăm pe loc, căutând la infinit soluții și punând la îndoială orice detaliu nesemnificativ. Din acest motiv, trebuie să cunoaștem această limită fină și să fim atenți la modul în care formulăm convingerile: niciodată nu trebuie să universalizăm o opinie sau niște tendințe, chiar dacă originea acestora se regăsește în statistici”, explică ea.
VERIFICAREA SURSELOR, O DEPRINDERE CARE TREBUIE EXERSATĂ
Dincolo de identificarea mecanismelor psihologice, Ana Pujila insistă asupra responsabilității fiecărui consumator de informații de a verifica ceea ce citește și distribuie. „Am învățat că mereu trebuie să indici sursele pentru a evita, pe cât posibil, scoaterea informației din context și utilizarea acesteia în scopuri manipulative sau propagandistice. Înainte de a posta o informație, aceasta trebuie să fie verificată întotdeauna din mai multe surse”, afirmă autoarea.
Ea consideră că publicul nu trebuie să primească doar informații deja selectate și interpretate, ci trebuie încurajat să caute singur sursele și să-și formeze propriile deprinderi de verificare. „Pentru ca această cultură a verificării informației să se consolideze la nivelul societății noastre, ar fi bine ca fiecare dintre noi, pe măsura posibilităților, să încurajeze consumatorii de media să caute și să verifice singuri materialele, în loc să le primească gata, prelucrate, fără să le rămână altceva de făcut decât să le «înghită»”, remarcă tânăra.
Autoarea insistă că graba de a consuma și distribui informații poate fi exploatată prin conținut generat cu ajutorul inteligenței artificiale sau prin informații pur și simplu inventate. „De multe ori, preferința pentru rapiditate în detrimentul verificării minuțioase este utilizată împotriva consumatorilor. Informația poate fi generată de AI sau pur și simplu inventată, iar oamenii, fără să cunoască sursa reală și fără măcar să o verifice, o cred așa cum le este prezentată și o răspândesc ulterior”, avertizează ea.
Pentru a reduce riscul manipulării, câștigătoarea recomandă să ne întrebăm cât de credibilă este informația, dacă mesajul nu este construit într-o manieră excesiv de urgentă sau senzaționalistă și dacă există argumente și surse care susțin afirmațiile din acesta. „Regula principală în mediul online este să fim mereu critici și să ne întrebăm «De ce?», să cerem argumente și să gândim analitic înainte de a distribui un conținut, întrucât acesta ar putea fi fals sau ar putea reprezenta un apel manipulativ la emoțiile publicului”, conchide Ana Pujila.
ȘASE CREATORI DE CONȚINUT, PREMIAȚI DE CJI ȘI UNESCO
Materialele Anei Pujila au fost realizate în cadrul concursului „Învățăm să filtrăm. Creăm conținut digital care inspiră încredere”, organizat de CJI, în parteneriat cu UNESCO.
Șase creatori și creatoare de conținut digital din Republica Moldova au fost desemnați câștigători ai competiției, care a urmărit să încurajeze aplicarea competențelor de educație media în realizarea unor produse digitale atractive, credibile, bazate pe informații verificate și adaptate publicului.
Premiile au fost înmânate pe 23 octombrie 2026, la Chișinău, în cadrul unui eveniment la care au participat creatorii de conținut instruiți de CJI în luna iulie. Cei șase câștigători au primit diplome și câte un premiu în valoare de 300 de dolari, iar ceilalți participanți care au înscris materiale în concurs au primit cadouri din partea organizatorilor.
Materialele premiate abordează teme precum dezinformarea, manipularea emoțională, utilizarea inteligenței artificiale, escrocheriile digitale și gândirea critică.
Materialul este parte a proiectului „Consolidarea integrității informaționale în Moldova: Alfabetizarea Informațională și Media (AIM) a tinerilor, cartografierea inițiativelor în domeniu și dialog între actorii relevanți”, implementat cu sprijinul UNESCO și al Guvernului Japoniei.
