Unele instituții media distribuie pe paginile lor de pe rețelele sociale imagini și informații care nu se regăsesc pe propriile site-uri, o practică ce ridică semne de întrebare cu privire la consecvența standardelor editoriale și responsabilitatea față de public. Presiunea pentru audiență și percepția că rețelele sociale ar fi un spațiu în care regulile sunt mai permisive pot explica, cel puțin parțial, acest fenomen. Pentru a înțelege motivele din spatele acestor practici, Mediacritica a solicitat opiniile jurnalistei Viorica Zaharia, membră a Consiliului de Experți și Experte al Consiliului de Presă, și cercetătorului media Victor Gotișan. Ambii subliniază că normele deontologice și responsabilitatea editorială se aplică indiferent de platforma pe care este publicat conținutul, iar interesul public nu trebuie confundat cu interesul publicului pentru senzațional.
Imagini de la accidente rutiere, scene violente sau secvențe cu un puternic impact emoțional ajung uneori pe paginile de Facebook, Instagram sau Telegram ale unor instituții media, deși nu sunt publicate în aceeași formă pe site-urile acestora. Bunăoară, Realitatea.md a relatat recent despre un accident produs în sectorul Ciocana al capitalei, făcând trimitere, în articolul publicat pe site, la imaginile video disponibile pe canalul său de Telegram. La fel a procedat și în cazul accidentul de la Bălți, suprins de camerele de supraveghere.
La rândul său, Ea.md a distribuit pe pagina de Facebook imagini video de la accidente rutiere, care nu se regăsesc pe site-ul publicației.
Și site-ul Alerta.md a ales să publice videouri de la accidente rutiere pe pagina sa de Facebook, iar pe site – doar poze.
Această practică ridică întrebări privind consecvența standardelor editoriale, responsabilitatea față de public și respectarea demnității persoanelor implicate.
Viorica Zaharia, membră a Consiliului de Experți și Experte al Consiliului de Presă, consideră că una dintre posibilele explicații este percepția eronată a unor redacții potrivit căreia materialele publicate pe rețelele sociale nu ar intra sub incidența normelor deontologice sau a legislației care reglementează activitatea jurnalistică.
„Părerea mea, din afară, e că da, redacțiile consideră că rețelele nu cad sub incidența Codului deontologic sau a legilor și, respectiv, aici nu neapărat riscă sancțiuni. Ceea ce e fals”, afirmă Viorica Zaharia pentru Mediacritica.
Experta subliniază că responsabilitatea editorială a unei instituții media nu se limitează la conținutul publicat pe site-ul propriu, în presa scrisă sau difuzat la radio și televiziune. Materialele distribuite pe conturile oficiale ale redacțiilor de pe rețelele sociale rămân, de asemenea, în responsabilitatea instituțiilor media care le administrează.
„Dacă un conținut e plasat pe pagina oficială de pe rețele a unei redacții, el va fi considerat material al redacției, pentru că redacția administrează pagina și, respectiv, își asumă responsabilitatea pentru conținutul ei. Avem și o prevedere în Codul deontologic care stipulează expres acest lucru: «2.38. Instituțiile mass-media, în administrarea paginilor web, precum și a paginilor/conturilor de pe rețelele de socializare, nu-și permit și nu acceptă nici din partea publicului, în reacții (comentarii), derogări de la normele legale și cele deontologice. În acest scop, instituțiile mass-media administrează corespunzător reacțiile/comentariile la produsele mediatice»”, menționează jurnalista.
Potrivit Vioricăi Zaharia, astfel de practici erau mai frecvente în urmă cu un deceniu, când cadrul de reglementare a conținutului online era mai puțin dezvoltat. „Acum 10-15 ani, când redacțiile abia își făceau pagini pe rețele, unele redacții profitau la greu de faptul că online-ul încă nu era bine reglementat nici în legi, nici în normele deontologice, și publicau pe online lucruri de-a dreptul flagrante. Treptat, situația s-a schimbat și asemenea cazuri nu se mai întâlnesc atât de des. Cred că se întâmplă mai mult atunci când ispita să acumuleze vizualizări dintr-un conținut considerat «senzaționalist» e mare”, explică ea.
Prin urmare, redacțiile ar trebui să trateze paginile de pe rețelele sociale ca pe niște canale editoriale proprii, nu ca pe platforme secundare pe care pot aplica standarde profesionale mai puțin riguroase.
„În general, însă, jurnaliștii ar trebui să se obișnuiască cu faptul că paginile oficiale de pe rețele sunt încă un canal pe care își publică conținutul – nu unul inferior sau care trebuie privit altfel decât platforma de bază. Deci acolo, implicit, se aplică normele deontologice. Pentru confirmare, putem urmări practici din alte state. De exemplu, recent, Consiliul de Presă din Elveția a examinat o speță în care o dispută lungă și intensă dintre vecini a fost prezentată atât de scurt și fragmentat pe paginile de pe rețele ale unei redacții, încât, după examinarea cazului, s-a decis că redacția nu a respectat obligația de a căuta adevărul și de a asculta opiniile celor vizați de acuzații grave”, conchide jurnalista.
UN STANDARD EDITORIAL DUBLU, ALIMENTAT DE PRESIUNEA PENTRU AUDIENȚĂ
O perspectivă similară are și cercetătorul media Victor Gotișan, care descrie această practică drept un dublu standard editorial. Potrivit lui, problema nu ține doar de alegerea platformei de distribuție, ci și de tendința unor instituții media de a aplica diferit normele deontologice în funcție de canalul prin care informația ajunge la public.
„În această situație avem de-a face cu o formă de standard editorial dublu, dar și cu o problemă mai profundă: tendința unor instituții media de a trata rețelele sociale ca pe un spațiu în care regulile deontologice pot fi aplicate selectiv. Explicațiile, în acest caz, pot fi multiple. Pe de o parte, există «presiunea» pentru audiență, vizualizări și interacțiuni, iar imaginile șocante, violente sau cu o puternică încărcătură emoțională atrag atenția și generează reacții”, remarcă Victor Gotișan pentru Mediacritica.
El atrage atenția și asupra unei alte posibile explicații legate de modul în care unele redacții își înțeleg responsabilitatea pentru conținutul distribuit pe diferite platforme.
„Pe de altă parte, nu putem exclude nici încercarea unor redacții de a evita anumite responsabilități sau eventuale sancțiuni, printr-o delimitare artificială între conținutul publicat pe propriul site și cel distribuit pe platformele sociale. Problema este că etica jurnalistică nu se schimbă în funcție de platforma pe care publici sau difuzezi un conținut, mai ales dacă ești sau te vrei instituție de presă. Dacă o imagine este considerată prea violentă, intruzivă sau problematică pentru site-ul unei instituții media, ea nu devine automat acceptabilă pe Facebook, Instagram, Telegram, TikTok etc.”, punctează cercetătorul.
Expertul face trimitere la prevederile punctelor 2.36, 2.38, 4.7 și 4.19 din Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, care trebuie respectate indiferent dacă materialele sunt publicate pe site-urile instituțiilor media sau pe rețelele sociale. În cazul accidentelor rutiere, al situațiilor de violență sau al altor evenimente soldate cu victime, alegerea imaginilor și modul în care acestea sunt prezentate necesită o atenție editorială sporită. Faptul că o secvență video este deja disponibilă pe internet nu înseamnă că publicarea ei este automat justificată din punct de vedere jurnalistic.
Victor Gotișan atrage atenția și asupra riscului ca suferința umană să devină un instrument de atragere a audienței. În astfel de situații, interesul public trebuie diferențiat de simpla curiozitate a publicului pentru imagini șocante sau spectaculoase.
„Interesul public nu trebuie confundat cu interesul publicului pentru senzațional, iar responsabilitatea editorială nu se încheie odată cu publicarea știrii pe site sau distribuirea pe platformele media tradiționale, ci se extinde asupra tuturor platformelor sociale pe care instituția media își distribuie conținutul, ex. Facebook, Instagram, Telegram, TikTok sau altele”, conchide expertul.
