Un articol publicat de Timpul.md la data de 9 iulie, la rubrica Actualitate, titrează despre „Caracatița PAS: Fosta iubită a ministrului Perciun, bugetară de lux cu milioane de lei din salarii paralele!”. Textul conține mai multe derapaje deontologice și tehnici de manipulare care pot influența percepția publicului înainte ca cititorul să ajungă să analizeze faptele prezentate. Materialul ilustrează în special transferul de imagine negativă, dar și amestecul dintre fapte și opinii, însoțit de interpretări și insinuări.
O primă observație ține de lipsa de claritate dacă textul este o știre, un comentariu sau un editorial. Deși este publicat la rubrica Actualitate, ceea ce creează așteptarea unei relatări bazate pe fapte, stilul de redactare este specific mai degrabă unui editorial. Autorul recurge la calificative, întrebări retorice și formulări interpretative fără să delimiteze clar informațiile verificabile de propriile concluzii.
În al doilea rând, deși articolul pornește de la un subiect de interes public (veniturile declarate de un funcționar public), acesta mută accentul pe o informație ce nu are relevanță pentru tema abordată: presupusa relație sentimentală din trecut dintre Michelle Iliev, actuala secretară de stat la Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, și ministrul Educației, Dan Perciun. Chiar din titlu, persoana este identificată drept „fosta iubită a ministrului Perciun”, deși informațiile despre care se relatează în material nu au vreo legătură cu persoana lui Perciun. Și colajul folosit pentru ilustrarea articolului îl plasează în prim-plan pe șeful de la Educație, pe un fundal dominat de culoarea galbenă, asociată partidului de guvernământ, deși ministrul nu este subiectul investigației și nu sunt prezentate informații care să demonstreze implicarea sa în faptele descrise. Astfel, imaginea și titlul funcționează împreună pentru a transfera asupra lui Dan Perciun percepția negativă construită de articol, fără ca acesta să aibă o legătură directă cu aspectele analizate.
Autorul recurge și la o etichetă în titlu – „Caracatița PAS” –, o sintagmă utilizată frecvent în discursul politic pentru a sugera existența unei rețele de corupție, influență sau interese ascunse. În lipsa unor probe care să demonstreze existența unei asemenea rețele, folosirea acestei etichete reprezintă o calificare și nu o informație verificabilă.
Și restul textului alternează între informații verificabileși interpretări, fără ca acestea să fie delimitate clar. De exemplu, faptul că într-o declarație de avere sunt indicate mai multe surse de venit reprezintă o informație verificabilă. În schimb, formulări precum „sume de-a dreptul incredibile”, „venituri greu de imaginat pentru un cetățean de rând” sau „adevărata știre, care ridică semne mari de întrebare” exprimă evaluări subiective ale autorului, nu fapte.
În același registru se înscrie și întrebarea: „Câte ore are ziua de muncă a acestei doamne și cum reușește fizic să presteze atâtea activități în același timp?” Aceasta nu urmărește obținerea unui răspuns, ci sugerează existența unei nereguli, fără a prezenta dovezi că persoana ar fi încălcat legislația muncii sau alte norme.
Articolul utilizează frecvent expresii precum „ridică semne mari de întrebare”, „atrage atenția în mod special” sau „nu face decât să pună paie pe foc”. Aceste formule creează suspiciune, însă nu sunt însoțite de dovezi care să confirme existența unei ilegalități sau a unui conflict de interese.
De asemenea, simplul fapt că o persoană a avut mai mulți angajatori sau contracte nu demonstrează, prin el însuși, existența unei încălcări a legii. Dacă jurnalistul urmărea să probeze o incompatibilitate ori un conflict de interese, era necesar să consulte legislația aplicabilă, să solicite explicații persoanei vizate și să prezinte eventualele concluzii ale instituțiilor competente.
TRANSFERUL DE IMAGINE NEGATIVĂ
Tehnica transferului de imagine negativă a fost explicată pe larg anterior de Mediacritica. Am arătat atunci că această strategie constă în asocierea unei persoane cu o figură controversată, cu un eveniment negativ sau cu un detaliu din trecut care nu are relevanță pentru subiectul abordat, cu scopul de a-i afecta credibilitatea și imaginea în ochii publicului.
În acel material explicam că tehnica este utilizată frecvent atât în discursul politic, cât și în presă, deoarece determină publicul să privească persoana vizată prin prisma asocierii negative, chiar și atunci când nu există o legătură logică sau demonstrată între cele două elemente. Exemplele prezentate vizau atât identificarea unei persoane prin raportare la un fost loc de muncă fără relevanță pentru informația relatată, cât și comparațiile forțate dintre politicieni și personaje istorice controversate sau asocierea unor proteste pașnice cu imagini ale violențelor din alte contexte.
Și în cazul articolului analizat se poate observa aceeași strategie: persoana vizată este identificată în primul rând prin presupusa sa relație personală cu un ministru și este asociată ulterior cu alte controverse politice și administrative, fără ca autorul să demonstreze existența unei legături directe între aceste cazuri. Astfel, accentul se mută de la faptele care pot fi verificate la asocieri menite să influențeze percepția cititorului, ceea ce reprezintă un exemplu relevant de transfer de imagine negativă.
